Steatoza hepatică sau ficatul gras, reprezintă încărcarea excesivă cu grăsime a celulelor hepatice. Este cea mai frecventă cauză de afectare cronică a ficatului, afectând cel puțin 25% din populația generală. Acest procent este mult mai ridicat în rândul celor cu exces de greutate, fie că vorbim despre suprapondere sau obezitate. Deși poate apărea din multe motive, de departe principala cauză este reprezentată de alimentația incorectă asociată cu sedentarismul, caz în care vorbim de ficatul gras non-alcoolic sau steatoza hepatică non-alcoolică, iar prezentul articol la aceasta se referă.
În aparență este o afecțiune banală și inofensivă, însă în realitate nu este deloc așa. Dacă nu se iau măsuri la timp, evoluția naturală este de la simpla steatoză, la declanșarea unui proces inflamator intrahepatic, adică la apariția steatohepatitei; boala poate evolua mai departe către fibroza hepatică, în diverse grade, și în final la fibroza avansată, cu instalarea cirozei hepatice. Evoluția către afectarea mai severă a ficatului este accelerată daca persoana asociază și alte afecțiuni din sfera metabolică, adica creșteri ale colesterolului și/sau trigliceridelor, diabetul zaharat, supraponderea sau obezitatea, hipertensiunea arterială. Un procent din cei cu steatoză, din fericire un procent mic, pot evolua chiar către cancer hepatic. Însă studiile arată că în rândul celor cu steatoză hepatică există în general un risc mai mare de afecțiuni maligne (cancer de sân, cancer renal, cancer colorectal, cancer gastric, cancer de esofag, cancer pancreatic, cancer de prostată) față de populația generală, foarte probabil consecința modificărilor metabolice complexe care există.
Cum diagnosticăm steatoza hepatică?
Standardul diagnostic este reprezentat de biopsia hepatică, urmată examenului histopatologic al țesutului hepatic recoltat, cu stabilirea diagnosticului de certitudine și al extensiei afectării hepatice. Însă din cauza caracterului invaziv, riscurilor asociate și costului ridicat, biopsia hepatică rămâne rezervată unei categorii restrânse de pacienți. Astfel cel mai frecvent steatoza hepatică este evidențiată cu ajutorul ecografiei abdominale, efectuată fie de rutină, fie în contextul unor analize hepatice modificate sau celor cu risc de a dezvolta această afecțiune – adică diabeticilor, hipertensivilor, celor cu exces de greutate sau cu modificări ale colesterolului și trigliceridelor în sânge. Acestor grupe de risc li se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale anual.
Managementul pe termen lung
Pentru steatoza hepatică nu există la ora actuală un tratament medicamentos. Steatoza hepatică non-alcoolică este consecința stilului de viață nepotrivit, ca atare soluția este corectarea acestuia. Prin adoptarea unei alimentații sănătoase și prin activitatea fizică constantă (adaptată posibilităților fizice ale fiecăruia) se poate atât opri evoluția către afectarea mai severă a ficatului, cât și regresia încărcării grase existente la momentul diagnosticului. Dar, atenție, aceste modificări trebuie să devină stil de viață, pentru a fi eficiente.
În funcție de gradul afectării hepatice, urmărirea se face la 6-12 luni, atât clinic, cât și prin ecografie abdominală și teste uzuale de laborator.
Programări și informații: 0787 893 949 / 0787 606 303
Dr. Elena TĂNASE, medic primar Medicină internă
Data publicarii: 15.06.2022